Iubire oarbă

Iubirea ta mă sfâşie în bucăţi,
Căci sunt tot singură
Între cei patru albi pereţi,
Citesc din zori până în noapte
Poveşti cu Feţi-Frumoşi
Și cu Ilene Cosânzene;

Iubirea ta îmi pune sub gene
Lacrimi galbene de gelozie,
Flori sălbatice de pe câmpie
Ce nu cresc în armonie;

Iubirea ta, parfum de iasomie
Mă îmbată în fiecare primăvară
Când începe să răsară
Câte un fir de busuioc 
În inima mea, din loc în loc.

Iubirea ta, al meu noroc 
Furat de soartă,
Poartă închisă... sau descuiată,
Tornadă, uragan, ploaie, furtună,
Vreme rea... sau bună,
Cântec trist sau vesel
Pus pe strună de vioară;

Iubirea ta, dulce-amară,
Frunză de dafin, 
Floare de mandarin, 
Miere, fiere, pelin, venin,
Îmi fură liniștea, puțin câte puțin;

Totuși, lui Dumnezeu mă închin,
Ție, de mii de ori îți mulțumesc,
Din iubirea aceasta, zilnic mă hrănesc,
Pot să zâmbesc, să merg mai departe,
Să trec de clipele deșarte;
Iubirea aceasta oarbă, mă ține în viață
Trecându-mă de zeci de ori prin moarte.



Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire