Ca doi actori

Într-o vară fierbinte, 

mai demult,

Când soarele pleca 

spre asfințit,

Când grâul fericirii 

era deja încolțit,

Ochii noștri s-au întâlnit;

Gândurile noastre bune 

s-au împletit,

Devenind un șnur colorat lung,

Flăcările din noi s-au contopit

Cu albastrul 

minunatului amurg;

Ne-am dezbrăcat de orgolii 

în tăcere,

Dansând prin Univers, 

ca două sfere,

Nu s-a auzit niciun geamăt 

de durere,

Doar țipete de plăcere 

au răsunat

De la un capăt al lumii, 
Până în celălalt...

Ca-ntr-un spectacol fascinant,

Ne-am bucurat 
De un decor mirobolant,

Nicio lacrimă de tristețe 

nu s-a vărsat,

Au curs râuri de lacrimi 

de bucurie;

Am primit cadou 

Peste o mie de flori,

Stele de aur, 

fluturi multicolori, 

Iubirea profundă, 
Ne-a făcut să trecem 

Prin diferite stări;

Eram ca doi actori, aveam trac,

Eu nu știam ce să mai spun,
Ce să mai fac...Tu mă sărutai, 

Te jucai cu părul meu bălai,

Mă mângâiai pe umerii goi;

Flori parfumate de tei 
Au căzut din Paradis

Peste tușul roz cu care am scris

Pe un petec de cer,
Numele frumos al tău.

Dumnezeu ne-a 

binecuvântat iubirea,

Ne-a dat în dar 

fericirea, împlinirea.

 © Crisastemis

Din Volumul - Supradoze de iubire