Îți cedez toate drepturile,
Suferințele, grijile, tristețile,
Îmi depun armele la picioarele tale,
Cămările inimii mele,
Sunt aproape goale,
Durerile sufletului, colosale.
Vreau să-mi vindec cicatricile,
Să îmi bandajez rănile,
Nu vreau să-mi mai irosesc timpul
În mod inutil, sau să mă mai agăț
De culoarea vernil a vreunei speranțe.
Nu vreau să mai ard, ca o lumânare,
Nici să mă topesc pe picioare,
Nu vreau să rămân cu ochii-n soare
Nici să mă înec în lacrimi amare.
Vreau să privesc în zare,
Cu seninătate,
N-am să mai încerc să deschid
Porți încuiate, nici lacăte,
Porți încuiate, nici lacăte,
Căci nu prea mai am chei,
Am doar condei, și pot să scriu
Versuri negre sau albastre
Când sufletul mi-e liliachiu.
M-am hotărât iubire,
Îți dau înapoi tot ce mi-ai dat,
Nu vreau să intru în păcat,
Timpul despărțirii s-a apropiat!
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu