Furtună în Univers

Când tu ai tăcut, a tăcut și marea,

Cerul și-a schimbat culoarea, 

Pământul s-a uscat

Chiar dac-adesea a plouat 

Cu lacrimi mari de diamant

Din sufletul meu curat 

Pe tărâmu-ți de poveste minunat.

Când tu ai plecat, 

Au plecat și păsările călătoare,

Nu mai e lumină
Pe lunga cărare a fericirii,

Trandafirii din grădini s-au ofilit,

E întuneric deplin în Infinit;

De când nu mi-ai mai zâmbit

Soarele de aur a asfințit,

Pe Câmpia Bucuriilor 

Niciun bob de grâu nu a mai încolțit,

E furtună în Univers,

Timpul s-a oprit din mers.

Te iubesc mai mult decât îți poți imagina

Floare superbă de nu mă uita,

Ești mereu în mintea mea,

Amintirile cu tine-mi răscolesc inima,

Mă cuprinde neliniștea 

Când nu apari ca o stea de la Răsărit 

Deasupra munților de granit ai tristeții 

La începutul nopții;

De când nu te-am mai văzut

Razele lunii de argint au dispărut,

Muzica iubirii s-a oprit,

Dar vocea-ți delicată e imprimată 

Pe o bandă fină a sufletului meu,

Înger bun trimis de Dumnezeu 

Să-mi ușureze viața grea…

Tu ai tăcut, dar din iubire

Inima mea bate cu putere,

De-aceea n-am să îți spun Adio, 

Ci doar La revedere!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire