Când toamna va veni...

Te voi aștepta pe cărări de vise
Nu pe cărări pustii,
Nu voi băga fluturii iubirii în colivii,
Am să îi las liberi să zboare
Din sufletu-mi mare
În inima-ți bună în care
Strălucesc raze aurii de soare.

Când toamna va veni
Copacii noștri vor avea frunze rozalii,
Florile din Grădina Bucuriei nu vor păli,
Iubirea noastră nu va muri
Căci e scrisă în stele.

Când drumurile tale
Se vor intersecta cu ale mele
Podurile suspinelor se vor prăbuși,
Zidul neîncrederii se va dărâma,
Lacrimile noastre se vor usca.

Când vei simți dulceața sărutului meu
Vei vrea să fim împreună mereu,
Îți vei da seama că Dumnezeu
A fost și este de partea mea,
Căci știe cât m-am rugat să fie așa.

Când în brațele-mi calde te voi lua
Rănile toate ți se vor vindeca,
De trecutu-ți trist vei uita,
Nu-ți va mai păsa de trecerea timpului,
Vei fi răsfățatul anotimpului
În care ne-am cunoscut.

Din iubire ne-am născut și-am renăscut,
Prin iubire vom deveni nemuritori,
Nu vor mai exista nori pe Cerul Fericirii,
Îngerii ne vor veghea neîncetat
Zborul nelimitat prin Infinit.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire